Cauta:

Cauta da in motoare de cautare

Pagina:
Mergi la:

1.
DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ◊ Loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. - Din bg., rus., scr. da.
Sursă : DEX'98 (8957)  - ionel_bufu
 
2.
DA3 conj. v. dar1.
Sursă : DEX'98 (8959)  - ionel_bufu
 
3.
DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-si) da bună ziua (sau bună seara, bineţe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziţie, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărţi în două părţi egale; a înjumătăţi. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximaţie) câţi ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat. ◊ Expr. A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupaţie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A încredinţa pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ◊ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în faţa unei instanţe judecătoresti în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui. 5. A pune pe cineva la dispoziţia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soţie) pe cineva = a căsători cu... 6. A renunţa la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că preţuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulţumit cu... ♦ A oferi, a plăti. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viaţa = a-si jertfi viaţa din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, spune cineva pentru a-si arăta deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să stie (de cineva sau de ceva), a renunţa la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantităţi mari). ♦ A trimite sau a aseza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la scoală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc. 10. A aseza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziţie sau direcţie. Îsi dăduse pe ochi pălăria rotundă. ◊ Expr. A da la (sau într-o) o parte = a îndepărta. A da usa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg usa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinţa. 11. (În expr. si loc.) A da pe piatră = a ascuţi. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (Reg.; despre ţesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecţii (sau meditaţii) = a preda lecţii în afara scolii. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viaţă = a naste; a făuri; fig. a anima, a însufleţi. A da însemnătate = a acorda atenţie. A-si da (cu) părerea = a-si expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziţia cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (refl., despre lupte) a se desfăsura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: "a cunoaste", "a înţelege" etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ◊ Expr. S-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strasnic! Ce-o (sau cum a) da târgul si norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârsit, în cele din urmă. ♦ Intranz. (În practicile superstiţioase; în expr.) A da în cărţi (sau cu cărţile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuţiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-si da sfârsitul (sau sufletul, duhul sau obstescul sfârsit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a susţine un examen în faţa unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-si da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. "din" sau "cu") A face o miscare (repetată) constientă sau reflexă. Dă din mâini. ◊ Expr. A da din umeri = a înălţa din umeri în semn de nedumerire, de nestiinţă, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult. ♦ Intranz. si tranz. A o ţine întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acţiuni. 2. A spăla, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A-si da cu cotul sau (tranz.) a-si da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-si) atrage atenţia, a-si face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. Am învăţat să dau cu pusca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu sti încotro să (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu sti ce să mai facă, cum să mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de" sau "peste") A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊ A da de fund = a ajunge până în fund; p. ext. a ajunge la capăt, la sfârsit1. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păţi. A da de rusine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rusine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, usi, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi. ◊ (Despre lumină) A cădea într-o direcţie oarecare. 9. (În expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a apărea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin "afară" sau "pe din afară") A iesi afară din vas din cauza cantităţii prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. si tranz.) A (se) da jos = a (se) coborî. ♦ Refl. A se aseza undeva. 2. Refl. si intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep "la") A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinări ca: "pe gheaţă", "de-a rostogolul", "în leagăn" etc.) A se deplasa într-o anumită direcţie, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ◊ Expr. A se da în vânt după... = a-si da toată osteneala să obţină ceva; fig. a ţine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. 7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, coplesit de... 8. Refl. A nu opune rezistenţă; a ceda. ◊ Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (Înv. si fam.; despre armate, cetăţi, comandanţi) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinări introduse prin prep. "la" sau, rar, "spre") A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă. ◊ Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. (În expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, daţi, dau; imperf. dădeam si dam; perf. s. dădui (reg. dedei si detei); m.m. ca perf. dădusem si dasem (reg. dedesem si detesem); prez. conjunctiv pers. 3 să dea (reg. să deie). - Lat. dare.
Sursă : DEX'98 (8958)  - ionel_bufu
 
4.
interj. v. de2.
Sursă : DEX'98 (9121)  - ionel_bufu
 
5.
A da ≠ a lua, a primi
Sursă : Antonime (68637)  - siveco
 
6.
Da ≠ nu
Sursă : Antonime (70060)  - siveco
 
7.
 
8.
DA vb. 1. v. înmâna. 2. a întinde. (Îi ~ mâna.) 3. a furniza, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 4. v. oferi. 5. v. împrumuta. 6. v. dărui. 7. v. dona. 8. v. ceda. 9. v. transmite. 10. v. atribui. 11. v. conferi. 12. v. acorda. 13. a oferi, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 14. v. restitui. 15. v. jertfi. 16. v. vinde. 17. v. deplasa. 18. v. ajunge. 19. v. abate. 20. v. nimeri. 21. v. aluneca. 22. v. întoarce. 23. v. arunca. 24. v. împrăstia. 25. v. izbi. 26. v. trage. 27. v. face. 28. v. produce. 29. v. rodi. 30. v. apărea. 31. v. scoate. 32. v. provoca. 33. v. hărăzi. 34. a îngădui, a permite. (Nu i-e oricui ~ să facă una ca asta!) 35. v. desfăsura. 36. a susţine. (A ~ mai multe concerte.) 37. v. trasa. 38. v. fâţâi. 39. v. cerne. 40. v. vopsi. 41. v. unge. 42. v. cădea. 43. v. ura.
Sursă : Sinonime (180276)  - siveco
 
9.
DA adv. desigur, fireste, (înv. si reg.) dar, (turcism, în Mold.) helbet. (- Ai vrea să mergi cu mine ~!)
Sursă : Sinonime (180275)  - siveco
 
10.
da (în opoziţie cu "nu") adv.
Sursă : DOR (237471)  - siveco
 

Pagina:
Mergi la: